Bănuiesc că până la urmă le-am încălcat pe toate. Ciudat tocmai eu care nu am încălcat nici o regulă în viaţa mea, eu care nu am luat nici o amendă pentru viteză am reuşit să trec peste decalog fără nici o problemă..
Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău şi a fost până am devenit concurenţi într-un imens joc de şah ce se joacă peste toată viaţa mea şi te are ca miză pe tine.
Să nu ai alţi dumnezei afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti. Şi nu am avut până când candela credinţei mele a început să ardă sub icoana din care zâmbesc ochii tăi.
Să nu iei în deşert Numele Domnului, Dumnezeului tău; căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert Numele Lui. Şi l-am ascultat până când te-am cerut pe tine şi am primit mai mult decât inima mea putea duce, până când au început certurile cu El ca într-o casă cu o adolescentă rebelă.
Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Mi-o amintesc şi încerc să o respect vreo trei secunde până când mintea mea urmându-te când eşti departe, se prinde în jocul complicat al probabilităţilor, epuizându-mă mai rău decât construirea piramidelor.
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara, pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. M-am renegat pe mine în toate formele care nu se potriveau ţie, m-am reinventat, m-am renăscut singură negându-i şi pe ei odată cu prima formă aruncată la gunoi.
Să nu ucizi. M-am ucis pe mine cea care spunea să plec, să scap cât mai e timp, cea care spunea că nu eşti potrivit, mi-am ucis visele şi speranţa pentru că nu mă lăsau în întregime ţie.
Să nu furi dar am furat fiecare secundă cu tine ca un hoţ strecurat în viaţa ta ce ia tot ce găseşte, zâmbete, lacrimi, visuri, sentimente, te-am furat pe tine de câte ori a fost posibil.
Să nu pofteşti casa aproapelui tău şi nici un lucru ce este al lui şi de câte ori nu am plănuit să iau fiecare zi a viitorului tău, până la cea din urmă zi a mea, să găsesc fiecare gând, să primesc fiecare bătaie de inimă. Dar tu………..aparţii atâtora în acelaşi timp, te-am împărţit cu lumea şi te-am furat ei în acelaşi timp.
Am păcătuit şi o să o fac de fiecare dată, fără să cumpănesc, fără să privesc în urmă, fără să caut alternativa. Iadul ipotetic şi viitor îşi pierde puterea în faţa celui tangibil şi prezent al lipsei tale
Da, le-am încălcat pe toate şi o voi face din nou………Ne vedem în iad
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu