Recunosc, e vina mea în totalitate, aşa că nu pot nici măcar să te privesc cu reproş prin vălul din ce în ce mai prezent al lacrimilor.
Vezi tu, niciodată nu am ştiut să iau, fără explicaţii, fără discuţii, fără răbdare. Să iau pentru că mie îmi trebuie, pentru că mie mi-e vital, să iau fără să întreb sau să mă întreb dacă nu cumva şi altcuiva îi e la fel de necesar.
Nici să cer nu am învăţat vreodată şi asta e tot vina mea . Educaţia mea e incompletă, personalitatea mea are deficienţe.
Ştiu să dăruiesc, cred că m-am născut aşa pentru că nu-mi aduc aminte vreo învăţătură nici în sensul acesta. Niciodată nu mi-a trecut prin cap să păstrez pentru mine bucuria, zâmbetele, liniştea sau pe mine însămi, m-am risipit fără să aştept cereri, fără să compar listele de rugăminţi şi contraoferte.
Da, e vina mea şi totuşi nu o să schimb nimic. Sunt lucruri care nu se cer pe lumea asta: timpul, zâmbetele, dragostea. Sunt lucruri care nu se iau fără să întrebi şi nu se negociază pe piaţa liberă. Sunt lucruri care nu mai au valoare obţinute în regim barter.
Şi atunci poate ar fi mai bine să o lăsăm aşa eu am păcătuit din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu